Web de Adsis Tineri

Estamos de enhorabuena, Adsis Tineri estrena nueva web.

¿quieres visitarla y ver todo lo que están preparando para este verano?.

Vísitala.

Forței de muncă Camp Mongosesti

M-am gândit îndelung cum să încep această istorisire, cum să relatez tot ceea ce s-a întâmplat timp de două săptămâni în campusul din Mogoșești și cum să exprim prin cuvinte tot ceea ce am descoperit în mine și în alți oameni din jurul meu în tot acest timp.

Dacă stai și analizezi lucrurile, e simplu! Descoperi pe facebook un grup frumos care organizează activități pe timp de vară cu copiii și nu numai, le urmărești activitatea, te fascinează, te îmbie să-ți dorești să faci ceva productiv pentru tine și pentru alții într-o vară care pare un timp ocupat numai de plictiseală și te hotărăști să te înscrii! Afli că ești unul din voluntari, mergi la prima întâlnire de prezentare a asociației  și dacă ai mai participat la astfel de activități, ți se pare că nu e cu nimic diferit de ceea ce ai făcut până acum. Însă intervine momentul în care începi cu adevărat activitatea și totul se desfășoară altfel în ochii tăi. Tot ceea ce am scris până acum, am trăit eu vara trecută.

Când am ajuns în campus, totul a început cu o reținere în cuvinte și gesturi manifestate de fiecare dintre noi. M-am simțit stânjenită și credeam că în două săptămâni nu o să reușesc să leg nici o relație de amiciție sau prietenie cu nimeni, mai ales să lucrăm împreună cu copiii. Dar ziua a doua a fost cu totul și cu totul surprinzătoare. După activitățile de dimineață cu cei mici, au urmat dinamicile. Nu îmi era clar înainte de campus ce înseamnă o dinamică și ce influență puternică are asupra gândurilor unei persoane. Ideea principală a fiecărei dinamici era să medităm la propria persoană, să o analizăm din toate punctele de vedere: al dorințelor, al sentimentelor, al frustrărilor, al împlinirilor etc. După care urma să împărtășim în grupuri mai mici de discuții tot ceea ce am meditat. Nepracticând acest lucru în nici o activitate de grup anterioară și nefiind tipul de om care să împărtășească altora ceea ce simte, m-am surprins pe mine însămi și am creat o legătură strânsă cu oamenii de lângă mine bazată pe respect și încredere.

    În ceea ce privește activitatea de fiecare zi cu copiii, aceasta a reprezentat pentru mine de-a dreptul o experiență nouă. Nu mai lucrasem până atunci cu un grup de copii și eram destul de reticentă în ceea ce îi privește însă energia și entuziasmul care le inunda trupul și sufletul, m-au făcut ca până la sfârșitul campusului să-i îndrăgesc și să-i apreciez.

    Foarte productivă mi s-a părut și ideea de a ne împărți responsabilitățile casnice pe grupuri. Astfel ne-am unit mai mult, am creat zi de zi un mediu plăcut pentru fiecare din noi și am învățat să ne asumăm noi responsabilități.

    Un ultim lucru care m-a fascinat în aceste două săptămâni a fost modul în care am îmbinat activitățile specifice unui campus Adsis și alte jocuri de relaxare care în fiecare seară reprezentau cel mai potrivit mijloc de a uita de oboseală și de faptul că trebuie să mai și dormim.

    Finalul acestei istorisiri nu poate fi altul decât unul plin de spirit pozitiv ca și fragmentele de mai sus. Cu toate că am în spate o oarecare poveste în ceea ce privește voluntariatul și ce înseamnă un ONG, am descoperit în oamenii din Adsis și în cuprinsul acestei asociații lucruri total diferite de tot ceea ce am trăit și realizat până acum. Spun asta pentru că lucrurile s-au legat într-un mod armonios foarte repede atât în ceea ce privește voluntarii, pe care îi apreciez din tot sulfetul, cât și responasiblitățile pe care le aveam. Am așteptat în subconștientul meu ca acest grup să intervină în viața mea încă de anul trecut când am aflat că el există și am sperat că oamenii pe care îi voi întâlni, lucrurile pe care le voi realiza mă vor determina să pun tot sufletul în următoarele activități și să-i pot numi ”a doua mea familie”.

     Alexandra Muscalu

     

     

    Campo de Mogosesti

    He pensado mucho cómo comenzar esta historia, cómo se relata todo lo que ha sucedido durante las dos semanas del campo de Mogosesti y cómo expresar en palabras todo lo que he descubierto de mí y en las demás personas de mi alrededor en todo este tiempo.

    Si te pones y analizas las cosas, ¡es sencillo!. Descubres por facebook un grupo majo que organiza actividades en el tiempo de verano con niños; sigues las actividades, te fascina, te empapa del deseo de hacer algo productivo para ti y para los demás, en un verano que parece un tiempo ocupado solamente por el aburrimiento y ¡te decides a inscribirte!

    Eres uno de los voluntarios, vas a la primera reunión de presentación de la asociación y si has participado en actividades parecidas, te parece que no hay nada diferente de lo que has hecho hasta ahora, pero llega el momento en el que empiezas de verdad las actividades y todo se desarrolla diferente ante tus ojos. Todo lo que he escrito hasta ahora me ha sucedido el pasado verano…

      Cuando he llegado al campo, todo ha comenzado con cautela en las palabras y los gestos manifestados por cada uno de nosotros. Me he sentido tímida y creyendo que en dos semanas no conseguiría crear ninguna relación de amistad con nadie, nada más allá del trabajo conjunto con los niños. Pero el segundo día ha sido totalmente sorprendente. Después de las actividades de la mañana con los más pequeños, han seguido las dinámicas. No tenía claro antes del campo qué significaba una dinámica y qué influencia tan fuerte tiene sobre los pensamientos de una persona. La idea principal de cada dinámica era el meditar sobre la propia persona, analizarla desde todos los puntos de vista: el deseo, los sentimientos, las frustraciones, logros,… Después seguíamos

      compartiendo en el grupo pequeño de discusión todo lo que habíamos meditado. No había hecho esto en ninguna actividad de grupo anteriormente, ni había sido un tipo de persona que compartiera con otros sus sentimientos, me he sorprendido a mí misma y he creado una estrecha relación con las personas que estaban junto a mi basada en el respeto y la confianza.

      En cuanto al trabajo diario con los niños, era de hecho para mí una nueva experiencia. No había trabajado hasta entonces con un grupo de niños y era bastante reacia a ello, pero la energía y el entusiasmo que les inunda el cuerpo y el espíritu han hecho que al final del campo los quisiera y los apreciara.

      Muy productiva me ha parecido la idea de repartirnos las responsabilidades de la casa por grupos. Ello nos ha unido mucho más, hemos creado día a día un medio agradable para cada uno de nosotros y hemos aprendido a asumir las responsabilidades.

      Una última cosa que me ha fascinado en estas dos semanas ha sido el modo en el que hemos mezclado las actividades específicas de un campo Adsis con juegos para divertirnos cada noche, siendo el mejor modo para olvidar el cansancio y el hecho de que teníamos que dormir.

      El final de esta historia no podía ser otro que uno lleno de espíritu positivo y de fragmentos pasados. Con todo lo que llevo a las espaldas en esta historia del voluntariado y lo que significa una ONG, he descubierto en las personas de adsis y en el contenido de esta asociación cosas totalmente distintas de todo lo que he vivido y hecho hasta ahora. Digo esto porque las cosas se han ligado en un modo armonioso muy rápidamente tanto en lo que se refiere a los voluntarios, que aprecio con toda mi alma, como a las responsabilidades que teníamos. Había esperado en mi inconsciente que este grupo entrara en mi vida ya desde el año pasado y las personas que he encontrado y las actividades realizadas hacen que hoy pueda llamarles: “mi segunda familia”.
       
      Alexandra Muscalu