Música

Deserriko kantak” Eñaut Elorrieta

El primer disco en solitario del cantante de Ken7 es un disco que habla del exilio, un exilio personal, político y social. Con letras de autores como Mario Benedetti, Joseba Sarrionaindia o Gabriel Aresti o Joan Oliver. Un sonido menos rockero y algo alejado de Ken7 hacen de este disco algo mucho más personal y que personalmente me ha gustado bastante. Un disco que aunque sea en euskera, muy recomendable para poder disfrutar.

 

The electric lady” Janelle Monae

Echas de menos a Lauryn Hill, a Prince… pues aquí tienes quien te puede quitar el mono. Janelle Monae es digna heredera del genio de Minneapolis, un disco muy ecléctico, con temas que pueden sonarnos a Morricone, a reggae, pero sobre todo a puro R’n’B . Un disco perfecto, para disfrutar de la gran voz de Janelle. Muy recomendable.

 

Yeezus” Kanye West

Si antes hablaba de R’n’B ahora hablo de rap, de uno de los artistas más importantes de este estilo. Pero un tipo que se lo cree y le da igual lo que opinen de él, disfruta que heblen de él, de lo que hace o deja de hacer (por ello que tiene un hijo con Kim Kardashian, busquen quien es por la red y ya sabrán porque lo digo). Activista del poder negro, en sus letras no se calla nada. Las producciones y colaboraciones van desde Daft Punk hasta Frank Ocean. Las dos primeras escuchas pueden ser algo dificultosas, pero en la medida de lo escuchas se mete en tu cerebro y no deja de sonar. Rap de calidad, para recomendar.

 

El viaje del sonámbulo” La Sonrisa De Julia

Después de 10 años y con el quinto disco bajo el brazo, este grupo que ya ha aparecido en algún otro comentario en esta sección. Me siguen gustando, del sonido del piano, a un sonido más guitarrero ahora su sonido a dado un paso adelante pero manteniendo la esencia, con algún que otro tema digno de una pista de baile y que en un concierto serán disfrutados por igual. Sus letras siguen siendo cargas de profundidad y de trabajo con otros. tengo que seguir recomendándoles, me siguen gustando y no puedo dejar de hacerlo.

 

Sing to the moon” Laura Mvula

La cantera de cantantes británicas es inagotable. El debut de esta chica es brutal. Una voz perfecta para el soul, pero igualmente para el R’n’B o incluso cercana a Bjork. Un disco perfecto de principio a fin (quizás uno de los mejores de esta sección). Nos la venden como la sustituta de Amy Winehouse, pero no lo es, ella es diferente. Escuchar este disco es una experiencia digna de grandes melómanos, una gran producción, una gran voz, y una gran compositora; lo tiene todo para que tenga un gran futuro por delante. Muy recomendable, no puedes dejar de escucharlo.

 

Vergüenza torera” Rosendo

Ya lo dije en otra ocasión, los viejos roqueros nunca mueren. Rosendo cumplirá 60 añazos el próximo 23 de febrero y sigue dando caña. Los riffs de guitarra siguen siendo marca de la casa, las letras nos hablan de una situación en España que da mucha vergüenza. Un disco que acaba de ser publicado, que he escuchado con atención y me ha encantado. Os lo recomiendo con fuerza, Rosendo sigue siendo el rey del rock urbano y creo que a estas alturas nadie le va a quitar el trono. Muy recomendable.

 

Electric” Pet Shop Boys

Si antes he hablado del trono del rock urbano, ahora hablo del rock del synth-pop. Un grupo que lleva desde 1981 entregando grandes y buenos discos, llega 30 años después reivindicando las pistas de baile. Este es un disco de reivindicación de las pistas de baile, de la música electrónica, al igual que Daft Punk lo ha hecho de la música disco de los 70 (cvomo ya he señalado). Puro Pet Shop Boys. Otro disco recomendable para los amantes de la electrónica y de las pistas de baile.

 

Forței de muncă Camp Mongosesti

M-am gândit îndelung cum să încep această istorisire, cum să relatez tot ceea ce s-a întâmplat timp de două săptămâni în campusul din Mogoșești și cum să exprim prin cuvinte tot ceea ce am descoperit în mine și în alți oameni din jurul meu în tot acest timp.

Dacă stai și analizezi lucrurile, e simplu! Descoperi pe facebook un grup frumos care organizează activități pe timp de vară cu copiii și nu numai, le urmărești activitatea, te fascinează, te îmbie să-ți dorești să faci ceva productiv pentru tine și pentru alții într-o vară care pare un timp ocupat numai de plictiseală și te hotărăști să te înscrii! Afli că ești unul din voluntari, mergi la prima întâlnire de prezentare a asociației  și dacă ai mai participat la astfel de activități, ți se pare că nu e cu nimic diferit de ceea ce ai făcut până acum. Însă intervine momentul în care începi cu adevărat activitatea și totul se desfășoară altfel în ochii tăi. Tot ceea ce am scris până acum, am trăit eu vara trecută.

Când am ajuns în campus, totul a început cu o reținere în cuvinte și gesturi manifestate de fiecare dintre noi. M-am simțit stânjenită și credeam că în două săptămâni nu o să reușesc să leg nici o relație de amiciție sau prietenie cu nimeni, mai ales să lucrăm împreună cu copiii. Dar ziua a doua a fost cu totul și cu totul surprinzătoare. După activitățile de dimineață cu cei mici, au urmat dinamicile. Nu îmi era clar înainte de campus ce înseamnă o dinamică și ce influență puternică are asupra gândurilor unei persoane. Ideea principală a fiecărei dinamici era să medităm la propria persoană, să o analizăm din toate punctele de vedere: al dorințelor, al sentimentelor, al frustrărilor, al împlinirilor etc. După care urma să împărtășim în grupuri mai mici de discuții tot ceea ce am meditat. Nepracticând acest lucru în nici o activitate de grup anterioară și nefiind tipul de om care să împărtășească altora ceea ce simte, m-am surprins pe mine însămi și am creat o legătură strânsă cu oamenii de lângă mine bazată pe respect și încredere.

    În ceea ce privește activitatea de fiecare zi cu copiii, aceasta a reprezentat pentru mine de-a dreptul o experiență nouă. Nu mai lucrasem până atunci cu un grup de copii și eram destul de reticentă în ceea ce îi privește însă energia și entuziasmul care le inunda trupul și sufletul, m-au făcut ca până la sfârșitul campusului să-i îndrăgesc și să-i apreciez.

    Foarte productivă mi s-a părut și ideea de a ne împărți responsabilitățile casnice pe grupuri. Astfel ne-am unit mai mult, am creat zi de zi un mediu plăcut pentru fiecare din noi și am învățat să ne asumăm noi responsabilități.

    Un ultim lucru care m-a fascinat în aceste două săptămâni a fost modul în care am îmbinat activitățile specifice unui campus Adsis și alte jocuri de relaxare care în fiecare seară reprezentau cel mai potrivit mijloc de a uita de oboseală și de faptul că trebuie să mai și dormim.

    Finalul acestei istorisiri nu poate fi altul decât unul plin de spirit pozitiv ca și fragmentele de mai sus. Cu toate că am în spate o oarecare poveste în ceea ce privește voluntariatul și ce înseamnă un ONG, am descoperit în oamenii din Adsis și în cuprinsul acestei asociații lucruri total diferite de tot ceea ce am trăit și realizat până acum. Spun asta pentru că lucrurile s-au legat într-un mod armonios foarte repede atât în ceea ce privește voluntarii, pe care îi apreciez din tot sulfetul, cât și responasiblitățile pe care le aveam. Am așteptat în subconștientul meu ca acest grup să intervină în viața mea încă de anul trecut când am aflat că el există și am sperat că oamenii pe care îi voi întâlni, lucrurile pe care le voi realiza mă vor determina să pun tot sufletul în următoarele activități și să-i pot numi ”a doua mea familie”.

     Alexandra Muscalu